Page 107 - MCRE_PR1_E-book_RO
P. 107
vizităm cel mai des sau care conțin informații pe care le consultăm de obicei. Inutil să
mai spunem că o cantitate semnificativă de material este lăsată în afara căutării.
Ceva asemănător se întâmplă și pe rețelele de socializare. Imediat ce ne conectăm,
vedem în prim plan postările persoanelor cu care interacționăm în mod obișnuit și care,
în principiu, gândesc în mod similar cu noi. Fără să ne dăm seama, cercul nostru s-a
micșorat deja considerabil.
Algoritmii ne trimit, fără să ne dăm seama, într-o lume de idei care ne confirmă părerile.
Nu suntem puși în contact cu informații și idei care intră în conflict cu ale noastre,
oferindu-ne o imagine limitată despre realitatea din jurul nostru. Suntem convinși că
cunoaștem realitatea, fără să ne dăm seama că suntem încurajați să vedem doar o
bucată din ea. Acesta este primul motiv pentru care internetul ne reduce gândirea
critică.
2. Internetul încurajează narcisismul și diminuează capacitatea critică.
Rețelele de socializare au creat un nou tip de dependență, acela de „Îmi place”. Nu o
facem în mod conștient, dar de fiecare dată când postăm ceva, într-un fel sau altul ne
așteptăm la reacțiile prietenilor noștri, la aprobarea a ceea ce am postat. Dacă nimeni nu
o face, suntem frustrați și chiar ne îndoim de validitatea gândurilor noastre.
Știința spune că „Îmi place” activează secreția de dopamină și acționează ca un
mecanism de recompensă, adică ne face să ne simțim bine, pentru că implică
acceptarea de către comunitate. Acest lucru poate deveni o problemă atunci când
această dependență ne modelează ideile sau cuvintele, fără ca noi să ne dăm seama.
Un alt mod prin care internetul ne diminuează gândirea critică este tocmai acesta:
transformându-ne egoul într-un produs al consumului social și al căutării constante a
aprobării. Dezacordul poate însemna părăsirea unui grup, nevoia de a face față
respingerii sau criticilor. Frica de consecințe ne poate condiționa puternic gândirea.
3. Internetul încurajează relațiile sociale irelevante.
Există diferite moduri de a interacționa online: rețele de socializare, dar și forumuri, chat-
uri, etc. Internetul ne dă falsul sentiment de a nu fi singuri, într-o conversație care pare
să nu aibă nici cap, nici coadă. Acest dialog nesfârșit se învârte în jurul unor subiecte care
devin „comune”. Indiferent dacă ne plac sau nu, aceste subiecte trebuie discutate.
Treptat, internetul face contactul fizic de prisos. Interacțiunile pe internet implică
întotdeauna aceeași postură: stând așezați în fața unui ecran. Atât corpul cât și creierul
sunt afectate de această situație.
Mișcarea stimulează inteligența, contactul fizic crește capacitatea de a simți empatie și
afecțiune, de a face schimb de idei. Internetul ne determină să ne adaptăm, voluntar și
fără să ne dăm seama, la noi moduri de a relaționa cu ceilalți, îndepărtându-ne de
experiența directă a vieții reale. Riscul este de a începe să vedem lumea printr-un cadru
îngust și limitat: ecranul computerului nostru.
Ne obișnuim cu o lene intelectuală fără precedent: ne mulțumim cu informațiile care ni
se oferă, fără să verificăm sursa, fără să căutăm o voce critică, în afara refrenului. Exersăm
107
Acest proiect este finanțat cu sprijinul Comisiei Europene. Conținutul prezentului material reprezintă responsabilitatea
exclusivă a autorilor, iar Agenția Națională și Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care va fi folosit
conținutul informației.
